Vreau să vă povestesc peripețiile mele de la Gala Digital Divas. Și asta, dar și ce mi-a plăcut. Mie îmi place să mă mai complic, să spun da diferitelor provocări și diferitelor contexte din care aș putea învăța ceva.
Primisem o invitație la acest eveniment. Am zis că dacă tot am primit-o, să merg să văd. Mereu înțelegem ceva din orice context, cu condiția să știm să vedem. Îmi place să spun mereu că noi ne uităm la aceleași lucruri, dar vedem ceva diferit. Tocmai de-asta e bine să comunicăm. Comunicăm și NE COMUNICĂM.
Ajunsă la Palatul Bragadiru, am început cu un eșec total. Se pare că invitația mea nu era și pentru Gală, ci doar pentru o parte a conferinței. Doamna de la intrare a zis clar. Mi-a venit din instinct să fac stânga-mprejur că…aia e, dar ceva m-a făcut să întreb: „Ok, și ce ar fi de făcut în situația aceasta, că eu am primit un mail cum că ar fi și gala inclusă în invitație, ia uitați”. Doamna a analizat un pic situația și, deși a văzut clar o eroare de comunicare a lor, s-a gândit totuși că poate sunt cineva bine de avut acolo, și nu a greșit deloc, căci iată-mă aici scriind despre Gala aceasta.
Mi s-a părut un întreg spectacol. Cum zicea și Eminescu…cineva uitat, un geniu: „Privitor ca la teatru tu în lume să te-nchipui”. A fost un eveniment organizat de un brand, pentru promovare. Lesne de înțeles că tot ce vedeam acolo era promovare. Și la ce nivel! Un spectacol de marketing, PR, comunicare, relaționare, expunere, curaj. Un context excelent în care merită să fii, mai ales dacă lucrezi în marketing.
Cu atât mai mult, evenimentul acesta a celebrat succesul creatorilor de conținut în social media și a scos foarte bine în evidență ce anume fac acești oameni pentru a avea succes. Ce să mai vorbim, pentru un social media manager era un must have, și mă bucur cu atât mai mult cu cât eu trebuia să plătesc să fiu acolo și…nu a fost nevoie până la urmă.
Ne-am așezat frumos și am așteptat să înceapă. Și, surprinzător, gala s-a deschis chiar cu un spectacol, o coregrafie pe melodia Unstoppable care îmi place mult. Am fost prinsă direct cu cârligul. M-au fascinat din prima. A urmat un discurs…prietenesc, din partea brandului organizator. Foarte bun discursul, numai că m-am uitat trei secunde la oamenii din jurul meu și nu asculta nimeni, nu se știe de ce. Eu totuși am ascultat, că sunt om de marketing și mai fac câte o inginerie inversă, să văd ce merge, ce nu merge, și de ce.
Câteva discursuri mi-au dat ceva de gândit.
O observație bună. Toți care au început cu “să știți că am emoții”, chiar au avut. Și chiar emoții mari! Lecția zilei – zi direct Mulțumesc blabla. Când aude creierul „am mari emoții”, se pune numaidecât să ne dea o stare din cea mai-cea mai legat de emoții. Mergeți de studiați NLP.
Mi-a plăcut intervenția lui Theo Rose, când a mers să ridice premiul. O prezență simplă, cu un tricou negru lung și cizme. A spus și ea mulțumesc pentru această diplomă, la fel ca toți, dar a adăugat o întrebare esențială: „Pentru ce am luat?”. Un exercițiu de PR formidabil. Un mesaj foarte bun despre a munci, fără să aștepți musai o distincție. Despre a fi foarte bun în ceea ce faci, în primul rând pentru satisfacția ta personală.
Și mi-a mai atras atenția autenticitatea Alinei Greavu, Aluziva. A mulțumit brandurilor pentru că îi dau bani să își crească propriii copii. Pentru că își poate crește copiii cu banii aceștia, se poate preocupa și de copiii altora, care au nevoie de sprijin. O inițiativă de CSR grozavă și bine făcută.
Cam asta, din poveste înainte mult mai este.
