Cam la fiecare început de an de până acum, mi-am propus câte un obiectiv major, așa cum l-am putut percepe la vârste diferite. Când eram elevă, obiectivul major pentru noul an, pe care îl spuneam în gând, la miezul nopții, înainte să sparg paharul, era să am rezultatele cele mai bune la școală, la olimpiade, concursuri…S-au îndeplinit.
Mai târziu, la facultate, începusem să îmi doresc, pe lângă notele cele mai mari la examene, să îmi meargă bine în “carieră”, să am succes acolo unde lucram (că nici nu dădusem bine ultimul examen din anul I de facultate când am început să îmi caut un job – și-am tot avut câte două în paralel). Și acestea s-au împlinit, mă uit la ele tot cu recunoștință.
La câțiva ani, mi-am dorit să îmi continui studiile, să fiu admisă la doctorat. S-a împlinit și visul acesta, prima cu bursă. Mi-am dorit o căsuță a mea și s-a făcut. Uitându-mă în urmă, așa din ochi pot spune, cam toate lucrurile pe care le-am așternut pe o foaie, la un moment dat, s-au întâmplat. Ba chiar s-au întâmplat mult mai bine decât m-aș fi gândit…sau, poate ar fi bine să precizez, s-au făcut la amploarea pe care am gândit-o chiar și pe ultima sută de metri. Poate ar trebui să visăm mai îndrăzneț.
Trebuie să spun că am avut șansa să întâlnesc oameni foarte buni. Mulți dintre ei m-au ascultat cu atenție, au observat dorința mea de a face lucruri și au văzut în mine mereu mai mult decât vedeam eu însămi (aici un mic defect…ori de prin școală, ori de prin cine știe ce contexte…când poate am fost încurajați să stăm în banca noastră indiferent de eșecuri sau reușite, să fim așa…subtili, ca și cum nu am fi). Am întâlnit oameni care mi-au spus – “tu poți mai mult”. Îi număr pe degetele de la o mână. Chiar și așa, sunt unele întâlniri care schimbă tot. Încă mă lupt eu cu mine, să merg cu încredere în direcția visurilor mele.
Așa a fost pentru mine 2024. Un an al schimbării. Mi-am dat seama că nu acolo unde lucrez este cariera mea. Este anul în care eu chiar am început serios să îmi contruiesc o carieră care îmi place și care mi se potrivește.
Pe 9 ianuarie am absolvit un curs de marketing foarte bun și intens. Mi-am spus că teoria fără prea multă practică nu valorează prea mult. M-am apucat într-o vineri de căutat un internship în marketing. L-am găsit până seara, un internship la o agenție de marketing cu focus pe SEO. Doar în treacăt auzisem de SEO, la cursul despre care scriam mai sus. A fost o experiență deosebită, am învățat să caut cuvinte-cheie din diferite industrii și să scriu articole cât mai cuprinzătoare. Ce mult ne bucuram dimineața următoare când articolele scrise de mine chiar erau afișate de Google pe primele poziții. Mulțumesc universului și pentru experiența aceasta grozavă.
Prin martie am început o altă colaborare, cu o altă agenție de marketing, de data aceasta axată pe web design. Timpul acela a fost poate cel mai valoros în căutările mele de…o carieră în comunicare de marketing. Am învățat acolo să creez conținut pentru social media și mi-am dat seama că îmi place să fac asta, că am o anumită creativitate care s-ar potrivi în peisajul social media în privința comunicării de business.
Prin iulie am început chiar și un curs de social media, foarte bun, cu prezență fizică așa cum îmi place mie. Era caniculă atunci și…seara mergeam la curs prin furtună, cu mapa fluturând în vânt. Aveam totuși un scop, iar eu pentru scopurile mele aș merge și prin deșert.
În septembrie au fost eliberate, după ce s-au lăsat așteptate, actele propriei mele firme. Un vis pe care eu l-am tot scris, în ani diferiți, prin foldere și fișiere stocate care pe unde. Visul acesta avea diferite forme de la an la an. El s-a concretizat anul acesta și este, poate, cea mai mare realizare a mea. Momentul când am început să cresc pe cont propriu, eu cu mine.
Într-o seară la Orange Digital Center, unde mai mergem din când în când, a trebuit să extragem câte un bilețel la nimereală, cu un mesaj, și să vedem dacă ni se potrivește. Pe biletul meu scria ceva exact pentru mine: “Puterea de a fi tu însuți într-o lume care încearcă în permanență să te schimbe este una dintre cele mai mari realizări din viața ta.” – Ralph Waldo Emerson.
Am fost la destul de multe evenimente de business, la cursuri, la evenimente cu și despre social media și am cunoscut mulți – foarte mulți oameni interesanți. De la fiecare am învățat câte ceva. Și-am și încercat multe dintre ideile pe care le-am primit de la ei. Am scris destul de mult în social media – opinii personale, povești, informații care mi-au părut interesante, lecturi, idei pe care le-am luat din diferite locuri, pe care am vrut să le dau mai departe.
Am avut ședințe, discuții cu diferiți antreprenori, diferiți ca stil și discurs, și știu că fiecare întâlnire contează în drumul meu spre rezultatele pe care mi le doresc. Am început colaborări noi, cu surprinderea și recunoștința că am ales să fac ceea ce îmi place și că sunt și plătită pentru asta.
A fost un an al deciziilor cele mai grele și mai valoroase pentru cariera mea. Un an despre perseverență, dorințe, idei, creativitate, inspirație, oameni buni, mentori buni. Un an în care m-am regăsit. Și mă bucur foarte mult că am descoperit cine sunt și unde vreau să ajung înainte de un moment…de criză, în opinia multora – când din douăzeci…și ceva – ajungi la 30. Curând, în martie.
Nu a fost doar despre carieră. M-am bucurat și de prietenii mei, în două vacanțe superbe, Bari și unicul Alberobello, de ziua mea de naștere și Mallorca, în vară. Vama Veche prin iunie…Neptun cu familia mea, în august.
Prin noiembrie mă luase un dor, să îmi găsesc un motănel. Mi-a părut o veșnicie căutarea aceea, mult mai stresantă și dezamăgitoare decât m-aș fi așteptat. Eu înțeleg că oamenii iubesc animalele, dar când vine vorba de a da spre adopție un pisic, unii oameni chiar exagerează. Am dat interviuri adevărate, în care a trebuit să justific ce fel de balcon am, ce fel de ferestre, să îmi iau angajamente, să mi se calculeze ce costuri implică un pisicuț, să se autoinvite oameni la mine în vizită, etc. De foarte multe ori am auzit refuzuri, după ce mă atașasem de fiecare motănel pe care îl văzusem.
Dar astăzi scriu acest articol cu Odin în poală, dormind. Chiar de Moș Nicolae am alergat la propriu să îl iau, tocmai de la Muzeul Național de Istorie a României, unde a venit el pe lume. Este un motănel deosebit, extrem de drăgălaș și jucăuș, companionul meu de drum, partenerul meu de business. Din 2025 va fi el la butoane, fiți pe fază, va aduce multă inspirație și cuvinte frumoase.
Tot ce mi-am dorit, am primit. Ciocnesc la miezul nopții un pahar de prosecco pentru toate reușitele și întâlnirile bune din viața mea, de anul acesta și din toți anii. Îmi doresc un 2025 în care să nu uităm niciunul de…postarea zilei. Și îmi mai doresc să încep fiecare zi cu gândul că tot ce îmi doresc este posibil. Asta vă doresc și vouă.
