Îmi amintesc foarte limpede teoria șocului cultural pe care am studiat-o în facultate, la cursul de Comunicare interculturală. Ea spune că un om, atunci când este pus în situația să se integreze într-o cultură nouă, trece prin câteva etape:
1. „Luna de miere”, când este fascinat de mediul nou
2. „Dezorientarea”, când se simte bombardat de atâtea idei, obiceiuri noi
3. „Ostilitatea”, când obiceiurile observate la ceilalți ajung obositoare sau chiar caraghioase
4. „Însănătoșirea”, când deprinde abilitatea de a se descurca în noua societate
5. „Biculturalitatea”, când individul poate trăi confortabil în ambele culturi
6. „Întoarcerea acasă” și producerea unui șoc cultural inversat
Să nu credeți că degeaba am zăbovit asupra acestei teorii. Așa am simțit eu primul meu an în propriul meu business. Nici n-a fost nevoie să plec în altă țară ca să descopăr o altă societate. Cea mai mare realizare a mea în această călătorie este despre cine am devenit pe parcurs. Asta sărbătoresc astăzi, la trecerea dintre ani.
Pășeam în 2025 cu entuziasmul acela din „luna de miere”. Cu primul meu contract semnat (nici contract nu aveam, mi-a dat un model chiar primul meu client). Și-apoi toată pasiunea și responsabilitatea cu care am făcut ce am spus că fac. Entuziasm iar și iar, cu fiecare apel, fiecare ședință pe zoom, cu fiecare client nou, cu fiecare proiect nou.
Și-apoi…multe drumuri, seară de seară, la evenimente diferite, cu oameni diferiți. Am lucrat cu multă ambiție la disciplina de a-mi organiza programul în așa fel încât să încapă toate. Nu este nicio noutate că un soloprenor face totul în business-ul lui: se promovează, caută clienți, vinde, trimite oferte, contracte, planuri de acțiune, el execută, el raportează, el face treburile administrative și…are și o viață a lui, cu casă, masă, etc.
Devenirea aceasta pe care o celebrez eu este, în linii mari, despre aceste mari realizări:
1.Am învățat să gândesc în cauză-efect: ce fac, pentru ce fac, cum sună un obiectiv propriu, ce acțiuni au sens pentru atingerea acelui obiectiv. Și…știu să scot și ce nu are sens. Claritatea aceasta te ajută să stabilești și limite care fac bine la sănătate. Niciodată până să îmi încep propriul business nu am înțeles pentru ce fac ceea ce fac. Probabil pentru că mereu era pentru altcineva.
2. Timpul a căpătat altă semnificație când a trebuit să mă organizez în așa fel încât să le fac pe toate. Și, mai ales, când vreau cu tot dinadinsul să am rezultate în ceea ce fac. Nicio oră nu îmi mai pare prea devreme și nicio oră nu îmi pare prea târziu. Nu mi se pare nicio tragedie să lucrez în weekend, chiar și-n sfânta duminică.
3. Nu mai am limite de timp sau spațiu. Știu doar că mi-am asumat responsabilitatea față de proiectele de comunicare în social media ale clienților mei și față de propria mea vizibilitate. Se prea poate să mă așez într-o cafenea să lucrez și să nu îmi dau seama când au trecut 5 ore. Nici nu pot descrie sentimentul când te ridici de la masă, cu toate treburile rezolvate, să mergi la o plimbare. Totuși, rutina mea de odihnă și de lucru a fost echilibrată, am mers mereu la culcare la timp, cu satisfacția că am dus la bun sfârșit ce mi-am propus, ce am promis. Aici eu văd clar o valoare puternică a mea și o simt foarte bine când…am de-a face cu oameni care nu își respectă cuvântul dat.
4. 2025 a fost anul când am trecut și mai mult de la teorie la practică. Eu am fost mereu eleva de 10, mare tragedie era un 9. Apoi studenta care citea toate cursurile în noaptea de dinaintea examenului, la 2 dimineața, pe holul căminului. Care mereu știa cum să facă o lucrare de nota 10. Și-apoi doctoranda care găsea esența în lucrări de specialitate, să fie și relevant, dar și plăcut să știi ceva și să vorbești despre acea idee. Am ajuns să…știu multe lucruri. Și-a venit momentul când am pus în aplicare toate abilitățile pe care mi le-am format în toți acești ani. Că „știi” este ceva. Dar „să faci” este cu totul altceva.
5. Nu mi-am putut da seama de asta eu, că sunt „la volan“ înspre visul meu. Însă mentorii meu au observat și mi-au spus. Este vizibil că am devenit mai sigură pe mine. Și-așa de mult mă bucur că am trecut de la teama de a mă prezenta la un eveniment – la lejeritatea cu care merg acum la toate evenimentele și cursurile. Și la firescul cu care comunic cu oamenii pe care îi întâlnesc și cu clienții mei. La început ceream părerea tuturor despre tot ce cream, acum nu mai am nevoie de validare. Știu ce fac și fac ce știu…și-atunci când nu știu, caut soluții. Direcția sănătoasă este să înveți constant lucruri noi și să le aplici în ceea ce faci.
Încă din noiembrie mi-am conturat un plan pentru 2026. Am început și câteva parteneriate strategice pe care le voi crește cu energie bună în Noul An.
Devenirea aceasta despre care am vorbit nu vine cu focuri de artificii. Nu simți vreun moment punctual când s-o sărbătorești. Nu vine cu vreun trofeu. Însă, dacă îți dai voie să o privești, o să înțelegi că, de fapt, aceasta este cea mai mare realizare.
Vă doresc un 2026 în care să aveți mereu în vedere direcția voastră, scopul vostru, ceea ce contează cu adevărat pentru voi. Numai concentrându-vă pe a face lucruri cu sens pentru voi, zgomotul din jur nici nu va mai conta, nici nu-l veți auzi. La mulți ani! Vă mulțumesc pentru că sunteți aici cu mine!
