Tot plimbându-mă printr-un anticariat, mi-a picat în mână cartea lui Mike Michalowicz, Profit First, și nu întâmplător, ci pentru că are un titlu irezistibil. Mike face un marketing senzațional de la prima pagină și până la ultima. Merita să fie bestseller, pentru că fiecare cuvânt este foarte bine gândit și foarte atractiv.
Cam toți oamenii care și-au început un business au niște motive în spate, și este foarte bine să ieșim de după paravanul „facerii unei lumi mai bune, a dezvoltării și a binelui suprem” ca să admitem că antreprenorii și-au dorit de la început și libertatea financiară. Un business nu există fără bani, și tocmai despre bani este cartea aceasta. Despre banii gestionați cu cap. Eu m-aș fi gândit că noi toți, în general, nu prea știm să gestionăm banii, dar am fost surprinsă să văd că „se întâmplă și la case mai mari”. Am citit poveștile unor antreprenori care aveau business-uri de mare succes și care, într-un punct, au pierdut tot.
Cam așa este și povestea lui Mike. A fost o vreme când, după un calcul făcut de contabila lui, într-o seară, a aflat că dispune de un profit substanțial. Fericit peste măsură, Mike merge direct să își cumpere trei mașini, pe care și le-a dorit încă din liceu. Nu și-a dorit orice mașini, ci pe cele mai scumpe.
El povestește că Ziua Îndrăgostiților are o seminificație aparte în familia lui. Dar anul acela a fost diferit. A ajuns acasă cu mâinile goale și s-a așezat la masă tăcut. Pierduse tot, era falit. Și peste măsură de dezamăgit. Fiica lui, Adayla, în vârstă de nouă ani, a alergat spre camera ei și s-a întors cu ceva, cu o soluție. Pușculița ei, pe care i-a întins-o tatălui.
Momentul acesta de cotitură a pus bazele metodologiei pe care Mike Michalowicz o prezintă în cartea lui. Este evident că antreprenorii își doresc să obțină un profit cât mai bun atunci când trag linie la final de plăți, pentru toate cele. Și tocmai de-asta, Mike ne întreabă de ce nu am pune Profitul primul pe listă. Sistemul lui este destul de simplu (deși pe la unele calcule de pe acolo mi-a dat și mie cu virgulă, că nu sunt expertă în finanțe). Trebuie să deschizi câte un cont curent pentru fiecare tip de cheltuieli din firma ta. Cel mai important cont va fi mereu cel pentru Profit, unde se va vira un anumit procent din veniturile lunare, cu prioritate.
Dincolo de sfaturile oferite celor care au un business, mie îmi pare o carte foarte bună de educație financiară, pentru oricine. Formula clasică ar fi sunat cam așa: Venit – Cheltuieli=Profit. Mike schimbă ordinea aici, o ia în sens invers. Ideea lui sună cam așa: Venit – Profit=Cheltuieli. Bine, bine, am putea spune. Și ce facem dacă la Cheltuieli ne iese cam…puțin? Mâncăm din farfurii mai mici. Foarte bună analogia acesta cu farfuriile. Este adevărat că noi, dacă avem în față o porție uriașă de ceva, vom vrea să mâncăm tot. Și uite așa ne alegem cu niște kilograme pe care poate nu le-am fi avut dacă ne-am fi dat seama că ceva este în exces.
Eu sunt de părere că noi ne aruncăm în exces din prima. De obicei căutăm lucrurile cele mai bune, mai mari, mai scumpe, mai pompoase. Aici este o greșeală. Pentru că nu am mai ajunge să ne dăm seama cum funcționăm noi în mod optim. Care sunt limitele noastre și care sunt limitele decente, considerate „în grafic”. Tocmai de-aceea, eu personal pledez pentru a începe cu puțin, în orice. Dacă nu este de ajuns, mai poți adăuga. Însă, în privința Profitului, a finanțelor în general, este bine să fim chibzuiți.
Chiar mi-a atras atenția un comportament al unui prieten de-al autorului, despre care scrie. Fiind în mașină, amicul lui spune că are nevoie de niște echipamente pentru birou și că poate opresc la un magazin specializat. Merg totuși mai departe. A doua oară când se întâlnesc, aceeași poveste. Trecând pe lângă magazin, amicul lui îi spune că are nevoie de niște echipamente. „Păi de ce nu ne oprim să le iei dacă tot spui de ceva timp?”. „Mai las încă o zi”. Aici este o idee și o tehnică foarte bună zic eu, și nu degeaba zic, ci pentru că o folosesc și eu de ceva timp și nici nu știam că a scris-o cineva într-o carte. Amânând o cheltuială pentru mâine, și iar pentru mâine, ar putea duce, uneori, la a nu mai avea nevoie de ea.
Ca să nu mă lungesc o sută de ani, că avem și alte treburi, aș mai scrie încă o poveste din cartea lui, din care am înțeles ceva. Toamna, în orașul lui Mike, este ceva obișnuit ca oamenii să cheme pe cineva să curețe funzele uscate din fața casei. Întâlnim în povestea aceasta doi astfel de „meșteri”, specializați în adunat frunze. Putem să îi numim oricum, Pic și Poc, Asterix și Obelix. Nu sunt bună la reținut nume din cărți. Tot lucrând Pic prin grădină, observă că Mike ar avea nevoie să îi fie adunate frunzele și de pe acoperiș. Urcând pe acoperiș, vede că și hornul necesită niște reparații. Mike este de acord cu toate aceste servicii…nou identificate. Am putea spune că Pic și-a extins oferta de servicii. Dar pentru asta, a trebuit să cumpere o scară, să cumpere niște țigle, ciment și alte unelte. Ca să nu mai spunem că, după ce a dat jos frunzele de pe acoperiș, a trebuit să le strângă din nou din zona pe care o curățase mai devreme. Peste drum, Poc termină de curățat frunzele dintr-o curte și pleacă spre casa vecină. Bate din ușă în ușă și curăță frunzele din fiecare curte, în fiecare caz la fel. Dacă cei doi s-ar întâlni după o zi de muncă, probabil Poc va fi cel care va plăti berile.
Din poveste înainte mult mai este. Chiar recomand cartea acesta. Câte lecturi, atâtea puncte de vedere. Sper să vă fie și vouă de folos.
